Într-un ținut străvechi, la poalele muntelui Ceahlău, unde vânturile purtau ecouri de vremuri apuse, și pădurile se-mbrățișau cu tăcerea, un sat uitat de lume își ducea traiul sub lumina unui soare blând, dar tot mai palid. Acest sătuc, Rădăcină de Timp, părea că stă pe o margine de lume, dar nu era nicidecum izolat de nebunia vremurilor. Departe de ochii lumii, aici locuitorii își trăiau viața în simpla lor ignoranță, ascunși sub fardul unui fals confort, îmbătați de zvonuri și iluzii, așa cum sunt astăzi mulți dintre cei care își înalță capul spre cer cu ochi de lene și gură plină de promisiuni goale.
Dar, în acest ținut vechi, se spunea că în adâncurile muntelui, într-o peșteră tăcută, izvorăște un izvor magic – Izvorul Luminător, care aducea cunoaștere și adevăr. Aici se spune că înțelepciunea curgea necontenit, dar calea către acest izvor era presărată cu pericole, pentru că, în drumurile montane, un dragon fioros își făcea veacul – Dragonul Dezinformării. Monstrul, cu solzi negri ca păcatele cele mari, își întindea aripile întunecate asupra celor ce îndrăzneau să caute adevărul, aruncând în calea lor minciuni și zvonuri otrăvite, ce năruiau mințile și dădeau iluzia unui confort fals, dar în adâncul sufletului, adâncimile se umpleau de confuzie.
Așa că, dintr-un colț al satului, un tânăr, Fătul Adevărului, plecă la drum. Nu căuta faimă sau lauri, ci doar dorea să afle ce este adevărat și ce este fals într-o lume în care totul era amestecat. Era un tânăr cu suflet curat, dar care nu era ușor de înșelat de cuvintele deșarte ale celor care vorbeau despre adevăruri universale, fără să aibă vreo bănuială despre ce înseamnă acest „adevăr” dincolo de lozinci sau predici pompoase.
În drumul său, Fătul Adevărului întâlni multe obstacole. De la căpcăuni care își vindeau „înțelepciunea” pentru un pumn de aur, până la preoți care predicau despre mântuire, dar trăiau într-o luxură necugetată, socotind că mântuirea vine din strânsul averii și strigătele în fața mulțimii. Căci, ce altceva mai este societatea aceasta, dacă nu o adunătură de voci stridente, care, în loc să-și caute salvarea în adevăr, aleg să se piardă în răvășiri și amăgiri? „Vedeți voi, tinerii, despre ce este vorba aici,” ar fi spus preotul din sat, cu vocea sa gravă, dar, în realitate, doar strângându-și paltoanele scumpe și înghițind vinul gros ca o mângâiere a propriei conștiințe. „Căutați în altă parte, căci drumul spre Izvorul Luminător este periculos pentru cei care nu înțeleg taina sacralității… și bineînțeles, pentru cei care nu au bani să plătească taxa de drum.”
„Adevărul nu vine niciodată la cei ce stau în umbra leneșă a certitudinii, dar cei ce doresc să ajungă la el trebuie să fie gata să înfrunte toate ispitele,” își spunea el, pe măsură ce străbătea cărările montane. Pe drum, întâlni și alți oameni, care, în loc să-l ajute, îl amăgeau cu promisiuni false. Unii își vindeau „soluțiile miraculoase”, alții propovăduiau doctrine și învățături ce promiteau îmbogățirea rapidă sau „lumina spirituală” într-o clipă. Acestea, desigur, erau doar umbre, amăgitoare iluzii ce îngreunau drumul adevăratului căutător. În fața acestora, Fătul Adevărului nu se abătea, își amintea vorbele străbunilor: „Nu este suficient doar să vezi, trebuie să înțelegi, iar pentru a înțelege trebuie să simți.”
După multe zile de trudă și încercări, ajunse în sfârșit la peștera ce ascundea Izvorul Luminător. Însă înainte de a sorbi din apele limpezi, din umbra întunecată răsări Dragonul Dezinformării. „Ce cauți aici, tânăr insensibil?” răcni dragonul, „Adevărul nu se găsește aici, el este doar în palatele celor care știu să-l vândă, în gurile celor ce au strâns putere și bani. Nu îți place să te înclini în fața celor care îți spun ce trebuie să gândești?”
Cu o sabie înțelepciunii și scutul discernământului, Fătul Adevărului se luptă cu dragonul, dar nu doar cu forța. El înțelege că nu doar luptele fizice sunt cele care se dau în viață, ci și acelea din sufletul omului. Căci adevărul nu vine din agresiune, ci din înfruntarea minciunii cu răbdare și perseverență. După o luptă grea, Dragonul Dezinformării fu înfrânt și alungat, iar Fătul Adevărului se apropie de Izvorul Luminător.
Izvorul aduse lumină, dar și o mare povară – aceea de a purta adevărul în fața unei lumi care adesea preferă iluziile. Întorcându-se în satul său, Fătul Adevărului își împărtăși înțelepciunea nu doar în cuvinte, ci prin fapte. Astfel, nu doar că îndepărtă minciunile, dar și oamenii au început să înțeleagă că adevărul nu vine din promisiuni, ci din efortul și lupta continuă de a înfrunta umbrele ce ne înconjoară. Căci, așa cum spunea străbunul satului: „Nu-i de ajuns să fii bogat în cuvinte. Căci un cuvânt fără fapte este tot o minciună.”
Astfel, învățătura rămâne: În fața falsității ce bântuie societatea de azi, este necesar să ne înarmăm cu discernământ și curaj, să nu ne lăsăm prinși în capcanele celor care vor să ne vândă iluzii, și să căutăm adevărul cu trudă și răbdare.
Ghelasie Neofitios explorează teme spirituale și culturale prin intermediul povestirilor și reflecțiilor sale. Într-unul dintre articolele sale, el relatează povestea unui tânăr căutător al adevărului, care se confruntă cu obstacole și amăgiri în drumul său către cunoaștere, evidențiind importanța discernământului și a perseverenței în fața dezinformării.
Leave a Reply