Europa, de la visul echilibrului la coșmarul extremelor: Populismul de dreapta ne dă cu stângu-n dreptu’
În loc de marea „schimbare” mult trâmbițată, cu politici calme și cumpătate, Europa a dat de un tsunami populist de extremă dreapta care ne face să ne întrebăm: ce naiba se întâmplă? Abia am scăpat de cizma comunismului, cu mirosul de sarmale și cozi la ulei încă proaspăt în memorie, și hopa, ne trezim într-un déjà-vu sinistru care miroase a nazism de la o poștă. Pendulul politic european nu se oprește frumos la mijloc, unde e cald și bine, ci zboară bezmetic între extreme, ca un bețiv care nu mai nimerește drumul spre casă.
Social-democrația, un mort viu care bântuie coalițiile anemice
Să fim serioși, stânga europeană e ca o fantomă obosită care nu mai sperie pe nimeni. SPD-ul nemțesc se agață de coaliții slăbănoage ca un pensionar de ultima pensie, mai mult ca să-i facă în ciudă lui Merkel și să țină piept puhoaielor de la AfD. Socialiștii francezi? Un schelet uitat în dulapul istoriei, bun doar de speriat studenții la științe politice. În Scandinavia, au crezut că dacă fură jucăria anti-imigrație a dreptei o să-i iubească lumea – surpriză, au rămas și fără idee, și fără fani! Rezultat? Electoratul s-a fărâmițat ca o plăcintă uscată, iar ușa s-a deschis larg pentru băieții cu discursuri despre „măreția nației” și „vinovații de serviciu”.
Criza post-pandemie, cu inflația cât să-ți vină să-ți vinzi și izmenele, plus nesiguranța energetică, a turnat gaz pe focul ăsta populist. Și ce oferă extrema dreaptă? Nu soluții, fraiere, ci o listă de țapi ispășitori lungă cât o zi de post: imigranți, elitele „globaliste” cu caviarul lor, și presa „trădătoare” care, vezi Doamne, ne spală creierele. Sună cunoscut? Păi, ia un manual de istorie și vezi ce mai urmează!
Ucraina și circul internațional: Democrația pe sârmă, populiștii cu popcorn
Războiul din Ucraina e ca un duș rece care ne arată cât de șubrede ne sunt temeliile. Vestul încearcă să țină frontul unit contra lui Putin, dar populiștii de dreapta le bagă bețe-n roate guvernelor, urlând că „dăm bani Ucrainei și murim noi de foame”. În Franța, Germania și da, chiar și la noi în România, partidele cu steaguri și lozinci patriotarde au găsit filonul de aur: oboseala poporului. Și prinde, fraților, că poporul e obosit de crize ca un cal de povară după o zi de arat! „De ce să-i ajutăm pe ăia, când noi n-avem ce pune pe masă?” – zic ei, și mulțimea aplaudă, uitând că fără Ucraina am avea tancuri rusești la graniță, nu doar facturi mari la gaz.
Pe plan internațional, e haos de zile mari. China și Rusia stau la pândă ca niște ulii, frecându-și mâinile de bucurie că Europa se clatină. Regimurile autoritare mizează pe instabilitatea noastră ca pe un bilet câștigător la loto, iar ascensiunea extremei drepte le face jocul perfect. Nu doar că ne sfâșiem singuri Uniunea Europeană, dar le dăm și dușmanilor democrației găuri strategice de exploatat cât să bage un tanc prin ele. Bravo, băieți, strategie de geniu!
România: între populism de tarabă și un stat care scârțâie
Dacă Europa o ia razna, noi, românii, nu suntem nici pe departe excepția care confirmă regula. Social-democrația de la noi n-a fost niciodată despre Marx sau egalitate, ci despre baroni locali care împart pomeni electorale ca la nuntă. Abia ieșiți din comunism, cu ochii încă tulburi de la fumul de la mici și propaganda ceaușistă, n-am apucat să gustăm libertatea că ne-am trezit cu naționalismul agresiv și conspirațiile la ușă. „Trăiască patria!” – urlă unii, dar patria lor e un stat slab, vai de capul lui, care abia se ține pe picioare.
Criza economică, lipsa de viziune și guvernele care se împiedică în propriile șireturi au pregătit scena pentru populiștii noștri de duzină. „Identitate! Suveranitate! Jos străinii!” – strigă ei, dar soluții? Zero barat. Doar vinovați cât să umple un stadion: ba UE, ba Soros, ba cine mai știe ce inamic invizibil. E ca un film prost pe care l-am mai văzut, dar acum e în regie autohtonă, cu accente de manea și iz de mititei.
Ce urmează? Un dezastru cu fanfară naționalistă
Dacă merge tot așa, Europa o să se trezească sub papucul extremei drepte, care va zice că „salvează poporul” de stânga care a dat chix. Democrațiile fragile, ca a noastră, vor fi puse cu botul pe labe, iar unitatea europeană, și așa un castel de nisip, se va prăbuși cu zgomot. Pentru România? Instabilitate cât să-ți ajungă, o politică externă de râsul curcilor și, cel mai nasol, un regres democratic ambalat frumos în tricolor și lozinci de doi lei.
Abia am scăpat de comunism, fraților, și acum dăm cu nasul în altă extremă, ca niște elevi repetenți care nu învață nimic din istorie. Să nu ne mirăm dacă mâine ne trezim iar cu lozinci care sună bine și fac rău, că doar la asta ne pricepem: să repetăm greșelile cu entuziasm patriotic!
Varlaam Schimnicul taie în carne vie cu fiecare articol, aruncând ironii usturătoare și adevăruri lucide în față, fără să-i pese cui îi convine sau nu. A bătut continentele în lung și-n lat, dezvăluind hățișurile și paradoxurile lumii moderne cu o privire tăioasă. Pe duhovnic.ro, lovește direct în plex, spulberând clișeele și aruncând filtrele la gunoi.
Leave a Reply